vineri, septembrie 09, 2005
Misterul Seclaratiei de Independenta
Cel mai tare articol pe care l-am citit in ultimul
timp. Ce arma de propaganda ar fi fost asta in timpul Razboiului Rece :))
Ce shoc ar avea americanii daca ar afla ca American Dream e de fapt Perestroika :D
http://www.artlebedev.com/mandership/113/
sîmbătă, august 27, 2005
Bani cinstitzi
Cum se cashtiga nishte bani cinstitzi? Simplu.
Treceam f linishtit cu bicicleta prin spate pe la BRD, gandidu-ma infometat la pulpa de pui pe care vroiam s-o pap, cand in spatele meu aud pe cineva strigand:
"Baiatuu!! Baiatuu!!"
Intorc capul shi vad un tip cu trasaturi orientale (era arab daca nu v-atzi prins) gesticuland spre mine.
"Vino pana aici"
Usor iritat pt ca m-a deranjat din gandurile mele culinare il intreb "De ce?"
Cu cuvinte pocite shi cu gesturi imi arata ca vrea sa-l ajut sa-shi impinga mashina ca nu-i porneshte. Am stat eu un pic pe ganduri, stomacul meu nefiind chiar in dispozitzia de a infaptui acte caritabile, dar pana la urma am zis "Haai, ca n-oi muri acuma", mai ales ca mashina de care vorbea era un pirpiriu de matiz care nu parea sa-mi provoace mari dificultatzi.
Imi leg bicicleta de un stalp pe care scria accesul interzis (bineintzeles neluat in seama de nimeni), shi ma apropii de micul gigant. La care arabelul imi intinde o hartie de 10 lei noi (x 10.000 pt cine are probleme cu conversia). Eu cu un gest din mana shi cu expresie de gentleman, ii zic ca "lasaaa ca nu-i nevoie, ar fi chiar culme". Dar te intzelegi cu arabu? "Ei lasa sa bei shi tu o cafea". Ce sa-l mai contrazic? Avea omul dreptate - trebuia sa beau shi eu o cafea, nu?
Dupa incheierea tranzactziei ma apuc sa imping mashina (care fie vorba intre noi chiar arata de parca se intorsese din desherturile Africii). Dupa vreo 20 de metri de incercari nereushite, in care eu deja incepusem sa gafai, arabul se da jos mormaind ca nu merge, se uita in jur shi ocheste un aurolac sub un copac (destul de bine imbracat fie vorba intre noi). Striga la el sa vina sa ne ajute, shi ne apucam iar de impins.
Dupa inca vreo 20 de metri eu shi plamanii mei am ajuns la concluzia ca nu suntem intr-o forma fizica prea buna, iar mashina tot se incapatzana sa nu porneasca. Arabul se da iar jos mormaind ca lasa ca nu merge, cand ocheshte pe trotuar o intreaga ceata de aurolaci. Ii mobilizeaza shi pe aia, ca saracu matiz era invelit deja intr-un nor de aurolac, shi ne punem iar pe impins - noroc ca ma ventilam de la mers ca altfel ash fi ajuns high din mai putzin de doua rasuflari.
Ei, cat ar fi fost el de matiz, alimentat cu atata aurolac era chiar culmea sa nu porneasca. Arabu a plecat in drumul lui, dupa ce le-a dat 10 lei shi la ceilaltzi shi eu, un pic mai linishtit vazand ca totushi eu valorez singur banii aia, m-am intors la pulpa mea de pui la gratar, gafaind inca vreo juma de ora dupa asta.
om cinstit
P.S. ticaloshii nu mai aveau pulpe de pui X-(
Andrei's stories
Ei dragii mei, se pare ca realitatea asta nemiloasa in care traim, cu joburi, francofonizari, germanizari shi mai shtiu eu ce, ne tzine atat de ocupatzi incat mi se pare ca gashca asta se duce naibii :-? Zicetzi ca nu-i grav? Mie mi se pare f grav ca am ajuns astazi de dimineatza la birou (pe la 12) shi n-am avut pe cine sa iau shi eu la o cafea :(
Asha ca am decis ca asta cere masuri drastice! Shi daca nu functzioneaza ma supar shi plec in Indonezia, sau in China, sau vad eu unde [-(
Care-s masurile? Pai o sa incep cu reactivarea bloggului asta. Ce-i un blogg poate va intrebatzi unii? Ei, un blogg e un fel de jurnal personal pe care, daca eshti un pic mai sadic, il faci public pe internet. Acuma sa nu va ashteptatzi sa va povestesc la ce ora ma trezesc in fiecare zi, ce mananc la micul dejun, cu cine m-am mai intalnit azi sau maii shtiu eu ce alte chestii. Nuu, aici o sa gasitzi numai chestii mai ciudate care mi se intampla, shi dupa cum cred ca shtiu o gramada, mie mi se intampla destule :D iar daca nu mise intampla, putetzi conta pe mine ca o sa le provoc.
Nu pot sa inchei postul asta fara sa nu iterez (in mod inutil probabil) vechea mea invitatzie: daca avetzi ceva interesant de povestit, povestitzi copilashi, nu va fie rushine! vretzi sa lasatzi gashca sa moara ori ce?
al vostru forever me and only
marţi, februarie 17, 2004
Memorii de calatorie - Aventuri in Indonesia
Buun, am facut-o shi pe asta. Vreti a vedetzi cum a fost? Lectura placuta :)
miercuri, decembrie 17, 2003
I'm young, I'm active, I'm energetic, I'm vibrant, I'm ageless. Happy birthday to me! :)
marţi, decembrie 16, 2003
Words of wisdom:: You can heart me, but you cannot hurt me!
Words of wisdom: Hope the day after I die it's a nice day.
luni, decembrie 15, 2003
Words of wisdom:Up and down - that's the way life goes...
marţi, decembrie 09, 2003
Hope I'll translate it in Enghlish very soon. It's a nice story.
HÂRTIA AURIE DE ÎMPACHETAT
Povestea spune cã mai demult, un om si-a pedepsit fetita în vârsta de 5 ani pt. ca a risipit o hârtie aurie de împachetat, foarte scumpa.
Omul stãtea rãu cu banii si deveni si mai supãrat când a vãzut cã fetita a folosit hârtia respectivã ca sã decoreze o cutie si sã o punã sub bradul de Crãciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatãlui ei cadoul in dimineata urmãtoare spunând: "Acesta este pentru tine, tãticule". Tatãl a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi în urmã, dar supãrarea lui se arãtã din nou când a vãzut cã, de fapt, cutia era goalã.
El i-a spus pe un ton rãspicat: "Nu stiai, domnisoarã, cã atunci când dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva în el?"
Fetita s-a uitat în sus, spre tatãl ei si cu lacrimi in ochi, a zis:
"Tãticule, cutia nu este goalã. Am suflat în ea atâtea sãruturi pânã când s-a umplut."
Tatãl a rãmas perplex. S-a pus in genunchi, si-a îmbrãtisat fetita si a rugat-o sã-l ierte pentru supãrarea lui fãrã rost.
La scurt timp dupã aceasta, micuta fetitã a murit într-un accident si se spune cã tatãl ei a tinut acea cutie aurie alãturi de patul sãu pentru tot restul vietii. Si de câte ori a fost descurajat sau avea de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia lua un sãrut imaginar si îsi amintea de dragostea pe care a pus-o fetita lui acolo. Într-un sens, fiecare dintre noi, ca oameni, primim o cutie aurie cu dragoste neconditionatã si sãruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decât asta.
Prietenii sunt ca îngerii care te ridica pe picioarele tale atunci când ai probleme sã-ti aduci aminte tu însuti sã zbori.
Sãrbãtori Fericite!
HÂRTIA AURIE DE ÎMPACHETAT
Povestea spune cã mai demult, un om si-a pedepsit fetita în vârsta de 5 ani pt. ca a risipit o hârtie aurie de împachetat, foarte scumpa.
Omul stãtea rãu cu banii si deveni si mai supãrat când a vãzut cã fetita a folosit hârtia respectivã ca sã decoreze o cutie si sã o punã sub bradul de Crãciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatãlui ei cadoul in dimineata urmãtoare spunând: "Acesta este pentru tine, tãticule". Tatãl a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi în urmã, dar supãrarea lui se arãtã din nou când a vãzut cã, de fapt, cutia era goalã.
El i-a spus pe un ton rãspicat: "Nu stiai, domnisoarã, cã atunci când dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva în el?"
Fetita s-a uitat în sus, spre tatãl ei si cu lacrimi in ochi, a zis:
"Tãticule, cutia nu este goalã. Am suflat în ea atâtea sãruturi pânã când s-a umplut."
Tatãl a rãmas perplex. S-a pus in genunchi, si-a îmbrãtisat fetita si a rugat-o sã-l ierte pentru supãrarea lui fãrã rost.
La scurt timp dupã aceasta, micuta fetitã a murit într-un accident si se spune cã tatãl ei a tinut acea cutie aurie alãturi de patul sãu pentru tot restul vietii. Si de câte ori a fost descurajat sau avea de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia lua un sãrut imaginar si îsi amintea de dragostea pe care a pus-o fetita lui acolo. Într-un sens, fiecare dintre noi, ca oameni, primim o cutie aurie cu dragoste neconditionatã si sãruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decât asta.
Prietenii sunt ca îngerii care te ridica pe picioarele tale atunci când ai probleme sã-ti aduci aminte tu însuti sã zbori.
Sãrbãtori Fericite!
joi, decembrie 04, 2003
Ok, a piece of inside info. What is word of the day? It's the word it describe best my feelings in that day.
Why?
Why not? I'm feeling very good today and it seems a good idea.
Why?
Why not? I'm feeling very good today and it seems a good idea.
marţi, decembrie 02, 2003
Hey! My first post. So now I have a personal blog. Hmmm... it's starting to feel good.
Why did I start this? Wel... it all begin 24 years ago at my birth... Ok, ok I will telll you the short version, you insensitive clod! I've started because I wake up this morning with very low morale (hmm, I think it had something to do with the fact that I had to start another working day) and wishing very much to be able to drink my coffe on the beach on a tropical island. But I think I have to settle only with this blog for now. And with you. Don't throw me that 'hurt feelings' look - I don't even know you! Oh, so you leave now. Ok! Fine! I don't really need you. I can talk with myself. It's very nice this way... You've really left? Hello! Come back... Pleease?
Why did I start this? Wel... it all begin 24 years ago at my birth... Ok, ok I will telll you the short version, you insensitive clod! I've started because I wake up this morning with very low morale (hmm, I think it had something to do with the fact that I had to start another working day) and wishing very much to be able to drink my coffe on the beach on a tropical island. But I think I have to settle only with this blog for now. And with you. Don't throw me that 'hurt feelings' look - I don't even know you! Oh, so you leave now. Ok! Fine! I don't really need you. I can talk with myself. It's very nice this way... You've really left? Hello! Come back... Pleease?
miercuri, ianuarie 15, 2003
